Rezultate remarcabile obținute de lucaciști la două concursuri de chimie - 2 ore în urmă
Ce trebuie să știe toți locuitorii din Maramureș - 2 ore în urmă
„Secularizarea și camuflările sacrului”, la Biblioteca Județeană - 2 ore în urmă
În Sarasău se organizează atelierul de creație „Păpușile bunicilor” - 2 ore în urmă
Joc la șură organizat la Muzeul „La lelea Ruzale” din Vima Mică - 3 ore în urmă
Ziua Copilului va fi sărbătorită cu multă bucurie la Târgu Lăpuș - 3 ore în urmă
Lista lui Pancu - 3 ore în urmă
Cu salvamontiștii la grădiniță - 4 ore în urmă
20 mai 1990 – 35 de ani de la momentul în care România a ales cu ochii închiși - 4 ore în urmă
Scandal uriaș pe banii județului nostru - 4 ore în urmă
Minaur, o poveste care a început acum 51 de ani
Era 14 mai 1974, ziua în care se înființa primul club exclusiv de handbal din România. S-a numit HC Minaur Baia Mare. Un club care nu s-a născut pe malul Dâmboviței – cum poate s-ar mira unii, dat fiind că ora exactă în sport se dădea în acele vremuri pe la București -, ci pe malul Săsarului. Un club zămislit din inițiativa, poate și cerbicia, în sensul catifelat al cuvântului, a lui Lascăr Pană.
Istoria de 51 de ani a Minaurului va rămâne pentru totdeauna legată de cel care a fost Lascăr Pană, un antrenor care scotea untul din jucători, dar, dincolo de truda din niște cantonamente aspre de-a binelea, i-a făcut să culeagă laurii unor performanțe de înrămat. Două cupe IHF, în 1985 și 1988. Au mai fost și două trofee ale Cupei României, în 1978 (prima ediție) și în 1983. Cu titlul în campionat era mai greu pe vremea aceea, e adevărat, pentru că fluierau arbitrii pentru Steaua de ajungea să se gripeze și fluierul.
”Sunt foarte fericit că am avut jucători care au format generația de aur, jucători care au făcut ca Baia Mare să fie cunoscută nu numai în Europa, ci în întreaga lume”, mărturisea Lascăr Pană în cartea ”Amintiri de (Min)AUR” a Ramonei-Ioana Pop.
Minaur a scris un soi de poezie a handbalului, cu nea Pană, cu Maricel Voinea, cu Boroș, cu Neșovici, cu Petran, cu Marta, cu Porumb, cu toți ceilalți din acea generație de aur care a făcut sala sporturilor din Baia Mare prea mică pentru atâta dragoste față de această echipă.
Pentru Baia Mare Minaur a fost mult mai mult decât o echipă specială în niște vremuri vitrege, în care bucuriile nu se dădeau nici măcar pe cartelă. Minaur a fost o stare de spirit. O stare de spirit a speranței, o descătușare a bucuriei până și între necunoscuții care se înghesuiau umăr lângă umăr pe scările sălii sporturilor când avea meci Minaur.
Anii au trecut, sunt 51 de când s-a născut Minaur. Indiferent ce conducători are acum sau de cei care vor veni, starea de spirit numită ”Minaur” nu poate fi dezlipită de sufletul publicului băimărean. La mulți ani, Minaur!
Tiberiu Sabo
Surse foto: CS Minaur/ ”Amintiri de (Min)AUR”
Citește și
40 de ani de când Minaur a câștigat Cupa IHF, în finala cu Zaporoje