5. „Cartea «Huberta» de Marian Ilea ne impresionează prin originalitate și prin transmiterea unui puternic aer de mister al personajelor pe întreg parcursul povestirii.
Din punctul meu de vedere, putem înțelege, încă de la început, că vom primi multe informații din doar 48 de pagini, autorul aducând în fața noastră o serie de personaje cu caractere diferite, precum bătrânul Emeric, Paul Bekk, un om trecut prin viață care se căsătorește cu o țigancă frumoasă cu numele Ana-Huberta-Alfonsa-Kaspara (după căsătorie Huberta Bekk), o personalitate misterioasă care fuge cu o șatră de țigani prin Austria și Germania, lăsând-o pe Maria, fiica ei, în grija lui Paul Bekk imediat după naștere.
Începând lectura, am observat că autorul strecoară printre rânduri anumite adevăruri pământești care m-au făcut să stau o clipă și să meditez, ajungând la anumite concluzii: «fiecare individ și fiecare țară se va ameliora numai recunoscându-și și pornind de la propiile-i vicii și slăbiciuni, iar nicidecum împrumutându-le ori imitându-le pe ale altora», înțelegând că originalitatea, unicitatea și deschiderea față de alții te fac să fii calitativ, bun, capabil și destoinic în ochii altora, prosperând împreună («Fii cine ești, nu cine vrea altul să fii!»).
Trecând pagină cu pagină, am găsit un alt adevăr, de extracție religioasă, care face aluzie la păcatul adamic – «Moartea ca apăsare a păcatului oricărui om născut dintr-o femeie». Fiecare pas pe care îl facem pe calea destinului nostru duce la pieire pământească, iar replica «Stângul după dreptul, dreptul după stângul», rostită de Paul Bekk, însoțește fiecare moment important prin care a trecut personajul.
Un alt aspect atractiv sunt imaginile uimitoare, care sporesc și mai mult misterul acestui volum. La finalul recenziei mele aș dori să mărturisesc că această carte mi-a amintit de zicala «esențele tari se țin în sticluțe mici»”. (Florina Cauni, clasa a XI-a)
6. „Apropiindu-mă mai mult de sfera culturală în ultimii ani ai pandemiei și ai adolescenței mele, am ajuns să descopăr și universul atent creionat de Marian Ilea în cartea sa «Huberta». Despre autor auzisem în repetate rânduri, din diverse publicații și cu diferite ocazii, însă niciodată nu am avut onoarea să îl întâlnesc personal sau să îi citesc scrierile. Acest lucru s-a schimbat în momentul în care biblioteca mea s-a îmbogățit cu volumul amintit. Intrând în lumea autorului, fiecare cuvânt amplifica starea de hipnoză în care subiectul te atrăgea, cu mreje groase și indestructibile, fiind un imbold pentru a nu mă desprinde de carte până la finalul poveștii.
Am avut plăcuta surpriză să constat că «Huberta», dincolo de aparențe, este povestea unei călătorii în lume, scrisă pentru toate vârstele, o poveste de viață adaptată zilelor noastre pandemice, în care cea dintâi provocare o reprezintă cunoașterea sau recunoașterea aproapelui ascuns sub un petic de material textil, lipsit de sentiment. Totuși, lumea în care ne manifestăm existența stă sub semnul sentimentului, în ciuda faptului că devine tot mai monotonă și lipsită de o comunicare sinceră și profundă.
«Huberta» se oferă în felurite moduri pentru fiecare vârstă și cred cu tărie că galeria de personaje pe care ne-o oferă autorul oglindește sinele cititorului, fiecare moment trăit de personaje sau fiecare personaj în sine definind un anumit moment sau o anumită credință pe care o resimte și cititorul, în realitatea sa obiectivă. Am rămas profund surprins de mesajul atât de pătrunzător și totuși atât de simplu pe care îl transmite cartea și care poate deveni o lecție de viață pentru fiecare dintre noi.
Această creație poate inspira viitoare creații ale tinerilor, iar acest exponent al literaturii maramureșene reușește, împreună cu Ioan Marchiș, să provoace o armonie totală între magia cuvintelor și arta desenului. Nu pot să mă desprind de subiectul cărții lui Marian Ilea fără să menționez faptul că imaginile creionează și amplifică viziunea asupra întâmplărilor, pe care cititorul și-o creează în momentul lecturii.
Această carte realizează o sinteză a perioadei pandemice și ne învață lecții importante de care ar trebui să ținem seama în călătoria noastră pe pământ, dar și în călătoria prin lumea cărților. La final, aș vrea să îi mulțumesc autorului pentru toate lecțiile oferite prin opera sa și să subliniez faptul că lectura ne salvează din bezna necunoașterii.” (Vanca Bogdan-Ioan, clasa a XII-a)
Va urma…
Citește și
Nuvela „Huberta” de Marian Ilea, văzută prin ochii unor adolescenți (I)
