O veste minunată pentru credincioși - 3 ore în urmă
Premieră națională la Băiuț: Se pregătește omologarea primului traseu de terapie forestieră cu rol curativ și preventiv - 3 ore în urmă
Cuvântul pastoral al Preasfințitului Părinte Episcop Iustin la Duminica Rusaliilor 2025 - 4 ore în urmă
„Mândra me’ floare aleasă” – o nouă hore marca Deți Iuga - 5 ore în urmă
De la Șumuleu Ciuc la Mecca, milioane de pași în numele speranței - 6 ore în urmă
Racla cu o părticică din Sfintele Moaște ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina vor ajunge în curând la Catedrala Episcopală din Baia Mare - 8 ore în urmă
Magazine cu mii de produse sub 15 lei - 9 ore în urmă
Programul liturgic al ierarhilor de Praznicul Rusaliilor - 10 ore în urmă
Casa din Piața Gorki – proză de Marian Ilea (XIX) - 11 ore în urmă
Cine răspunde pentru dezastrul de la Praid? - 11 ore în urmă
Eugen Doga – Un rămas-bun etern
Eugen Doga a plecat dintre noi. A lăsat în urmă o lume întreagă mai tăcută, dar mai frumoasă prin muzica lui. În dimineața unei zile de vară, la vârsta de 88 de ani, compozitorul care a transformat sunetul în emoție și versul în eternitate s-a stins din viață. Anunțul oficial a fost făcut de Ministerul Culturii al Republicii Moldova, care a transmis: „Eugen Doga a plecat, astăzi, să compună muzică pentru îngeri…”.
S-a născut la 1 martie 1937, în satul Mocra, pe atunci parte a RSS Moldovenești, azi localizat în regiunea transnistreană, raionul Rîbnița. Încă din copilărie, Eugen Doga a simțit chemarea muzicii, iar în ciuda greutăților și lipsurilor, a urmat cursurile Conservatorului de Stat din Chișinău, specializându-se mai întâi în violoncel și ulterior în compoziție.
A fost membru al Uniunii Compozitorilor din URSS, al Academiei de Științe a Moldovei, și al Academiei Europene de Arte. Dar mai presus de titluri și apartenențe, a fost un artist al inimilor.
A scris muzică pentru peste 200 de filme și spectacole, devenind vocea muzicală a cinematografiei sovietice și post-sovietice. „Lăutarii”, „Șatra”, „Ana Pavlova”, „Patul lui Procust”, dar și filme de animație precum „Maria Mirabela” sau „Capra cu trei iezi” au prins viață prin sunetul creat de Doga.
Valsul său din filmul „Gingașa și tandra mea fiară” a fost desemnat de UNESCO drept una dintre cele patru capodopere muzicale ale secolului XX – alături de lucrări semnate de Beethoven, Ravel și George Gershwin. O muzică ce nu se ascultă doar cu urechile, ci cu sufletul.
Vestea trecerii sale în neființă a fost însoțită de un val de emoție și recunoștință. Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a declarat:
„Am crescut pe melodiile din ‘Maria Mirabela’ și am plâns ascultând muzica din ‘Lăutarii’. Moldova a fost mai frumoasă și mai bogată datorită domniei sale.”
În semn de respect, ziua funeraliilor a fost decretată zi de doliu național în Republica Moldova. Drapelele au fost coborâte în bernă, iar inimile unui popor au bătut mai încet, în amintirea celui care le-a învățat să vibreze în ton cu muzica.
De-a lungul carierei, Eugen Doga a fost distins cu cele mai înalte onoruri din partea a trei state:
– Maestru Emerit al Artei și Artist al Poporului în URSS
– Ordinul Republicii (1997) și Premiul de Stat al Republicii Moldova (2008)
– Ordinul „Steaua României” în grad de ofițer (2000)
– Medalia de aur „Omul Secolului” (SUA)
– Ordinul pentru Merite în Fața Patriei (Rusia, 2008)
În 2015, în semn de omagiu, singura stradă pietonală din Chișinău a primit numele Eugen Doga, iar în centrul capitalei moldovenești urmează să fie creat un centru cultural dedicat maestrului, în clădirea de la intersecția străzilor Vasile Alecsandri și Veronica Micle.
Eugen Doga nu a fost doar compozitor, ci pedagog, intelectual, vizionar, un creator care a înțeles că muzica poate transcende granițe, ideologii, regimuri politice. A scris lucrări simfonice, corale, muzică de cameră, cântece pentru copii, balet și chiar operă.
La sfârșitul vieții sale, Doga lucra la o operă inspirată de „Luceafărul” lui Mihai Eminescu, poetul care i-a fost tovarăș spiritual de o viață. Întrebat adesea de ce revine mereu la Eminescu, Doga răspundea:
„Fiindcă Eminescu este eternitatea noastră. Muzica mea se naște din lacrima lui.”
Eugen Doga nu a murit. A devenit sunet. A rămas în fiecare dans al mirilor care își aleg valsul lui ca început de drum. În fiecare copil care ascultă „Maria Mirabela”. În fiecare inimă care tresare la o notă de vioară ce poartă amprenta sa.
A devenit ceea ce a fost dintotdeauna: muzica însăși.
„Sunetul este o lumină. Iar eu am încercat toată viața mea să o captez în note. Când oamenii plâng sau zâmbesc ascultând ce am scris, știu că mi-am împlinit rostul.” – Eugen Doga (1937–2025)
Vasile Petrovan